http://vimeo.com/71808520

USE AT YOUR OWN RISK este o expoziție de artă interactivă compusă din lucrări participante în 2013 la festivalul Ars Electronica care va fi prezentată pentru prima oară în România în luna martie. Toate proiectele au fost dezvoltate ca parte din programul de masterat Interface Cultures Lab din cadrul Universității de Arte și Design din Linz. Expoziția conține 14 proiecte diferite ale unor artiști care sunt din sau lucrează în Austria. Acestea sunt realizate în medii diferite, de la artă multimedia și audio-video până la food art performance.

Chiara Esposito crează o interfață ce permite unei plante să controleze o extensie a propriului corp: un mic aparat zburător, intitulat The Dream Of Flying. Planta este atât actor cât și senzor, creând un sistem deschis prin care vizitatorii și mediul înconjurător influențează activ direcția dispozitivului. Prin amabilitatea AVmotional, am stat de vorbă cu Chiara despre plante, drone și metafore despre viață.

Spune-ne mai multe despre tine și de unde vii.

Sunt o iubitoare de artă contemporană care a studiat comunicare vizuală și new media, iar apoi a aterizat în Austria pentru a studia artă media.

Așadar, ce te-a făcut să crezi că plantele ar putea visa că zboară?

Afirmația că uneori, „o plantă visează să zboare” e absurdă, sau metaforică. S-ar putea ca plantele să nu viseze, însă ele au perioade de activitate și de inactivitate. Pe Linnaeus l-au preocupat fazele somnului plantelor și a curat o dizertație despre „Somnus Plantarum”. De altfel, ele se mișcă, însă atât de încet încât e aproape insesizabil, atunci când cresc sau când se orientează după soare. Unele au chiar și semințe zburătoare.

În cadrul acestui proiect, un dispozitiv măsoară activitatea electrică a plantei; aceste date sunt mapate într-un spațiu, iar planta zboară în diferite puncte ale camerei în funcție de nivelul activității pe care-o are. Viața e misterioasă și de necuprins, e bucurie și flux. Există ceva tulburător și fascinant în dorința umană de a evalua, măsura, cuantifica. Conexiunea arbitrară între datele plantei, zbor și vis e un posibil declanșator al imaginației.

Planta și datele ce provin de la ea reacționează cu mediul, având în vedere că este sensibilă la stimuli exteriori precum lumina sau fluxurile de aer. De asemenea, planta și drona zboară autonom, nu există cineva care să le controleze zborul în timp real. Așa că ai putea avea avea impresia că planta „decide” unde vrea să meargă, că „vrea” sau că „visează” asta.

Pentru mine, unul dintre subiectele acestui proces este neînțelegerea, modul în care atribuim stări mentale altor actori (umani sau non-umani). Uneori, modul în care ghicim gândurile, ideile sau sentimentele altor oameni sunt greșite, într-un mod tragi-comic.

Cum ai documentat întreg procesul?

A fost un proces în mai multe etape, care încă nu s-a terminat. Pe de-o parte am dezvoltat partea tehnică, am construit, testat, observat; pe de altă parte, am citit botanică și-am căutat să dezvolt și să adâncesc partea conceptuală. Am găsit multe puncte de pornire în lucrările profesorului Laurent Mignonneau și ale Christei Sommerer. Cu această ocazie doresc să mulțumesc profesorilor și colegilor de la Interface Cultures Lab din Linz, care au ajutat la realizarea acestui proiect.

Există vreun motiv anume pentru care ai considerat plantele Tillandsia reprezentative pentru acest proiect?

Nu au rădăcini și-și iau substanțele nutritive din atmosferă, de aceea sunt cunoscute drept plante de aer. Instalația cuprinde mai multe plante de acest gen.

E interesant cum o plantă poate controla un obiect. Cum ai construit extensia corpului plantei?

Extensia e, de fapt, un „obiect găsit” pe care planta și-l însușește. Am folosit o dronă ready-madeși am descoperit că, uneori, planta poate să crească în jurul unui obiect. Am văzut poze ale unei biciclete suspendată la trei metri în aer, curpinsă într-un copac. Copacul crescuse în jurul ei.

Care e principala concluzie pe care ai tras-o observând afinitatea acestei plante pentru aer?

Sunt mai degrabă uimită de varietatea naturii, decât calabilă să trag vreo concluzie la momentul de față. Mi-am imaginat cum aș putea face o margaretă să zboare, însă nu știam că ele sunt opusul Tillandsiei, cu rădăcini foarte adânci, care adesea ajung la un metru – sau chiar mai mult – sub pământ. Trăiesc cu capul în nori și cu picioarele pe pământ cum ar veni, o combinație simpatică.

Ce fel de idei cauți să explorezi de-acum încolo?

Cum să îmbunătățesc experiența pisicilor pe aspiratoare Roomba. Glumesc. Acum mă ocup de un proiect legat de ceasul biologic al plantelor.

 

Expoziția are loc între 6-29 martie la Victoria Art Center și este organizată de asociația AVmotional, București și Interface Culture Lab, Linz, cu suportul Universității de Artă și Design din Linz, Ars Electronica Center, Linz și Forumului Cultural Austriac, București. Mai multe detalii despre eveniment aici.

sursa: http://ideaslab.ro/chiara-esposito/