ARTICOLE DE PRESĂ

Oraşul văzut de generaţia ’80

de Mihai PLĂMĂDEALĂ

 

Joi, 4 aprilie 2013, la Galeria Victoria Art Center a avut loc vernisajul expoziţiei Ora­şul văzut de generaţia ’80, eveniment organizat în parteneriat cu Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Pînă pe 25 mai, publicul are ocazia să ia cunoştinţă pe viu de expoziţia-instalaţie gîndită şi realizată de Adrian Guţă, în calitate de curator, împreună cu următorii artişti participanţi: Alexandru Antik, Olimpiu Bandalac, Ru­dolf Bone, Călin Dan, Mircea Flo­rian, Teodor Graur, Radu Igazság, Iosif Király, Petru Lucaci, Valeriu Mladin, Alexan­dru Patatics, Dan Perjovschi, Romelo Pervo­lovici, Marilena Preda Sânc, Gheorghe Ra­sovszky, Mircea Stănescu, Roxana Trestio­reanu, Ütő Gusztáv şi Sorin Vreme.

 

Spiritul anilor ’80, mai mult sau mai puţin citadin, a fost invocat încă de la vernisaj printr-un performance susţinut de Ütő Gusztáv şi intitulat Global-local 2. Pe durata expoziţiei au fost organizate o seară Mircea Florian, o masă rotundă intitulată Oraşele vizibile/Oraşele invizibile şi o seară de poezie optzecistă.

 

Înainte de orice altă consideraţie, fără a ne teme de nuanţe şi de posibile interpretări, punctăm faptul că Adrian Guţă este pe deplin îndreptăţit să se exprime într-un astfel de proiect. Cercetările sale, întreprinse pe parcursul a trei decenii, potenţate prin faptul de a fi fost contemporan cu perioada, au condus la o lucrare de specialitate constituită deopotrivă în punct de referinţă şi bestseller: Generaţia ’80 în artele vizuale(Editura Paralela 45, 2008, Piteşti). 

 

Optica şi metodologia de lucru adoptate de profesorul Adrian Guţă, decan al Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Uni­ver­sităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, presupune transcenderea dimensiunii estetice şi abordarea din perspectivă sociologică a fenomenului artistic analizat. Astfel, latura antropologică a expoziţiei, constituită în direcţie de dezvoltare, ţine de raţiuni constitutive, nefiind doar un reflex colateral.

Din punctul de vedere al semnatarului, expoziţia este într-o mai mare măsură una postoptzecistă decît o analiză a oraşului, fie ea semnată de artişti care s-au exprimat în acea perioadă. Titlul şi tematica alese se constituie în filtre de selecţie. La nivel descriptiv, prevalează criteriul morfologic. Avem de-a face cu un regal de artă foto, video, obiect şi instalaţie. Dacă acceptăm categoria propusă de comunicatul de presă, ar fi şicomputer-based art. Mai mult decît atît, artiştii participanţi sînt legaţi în mod direct sau ca spirit de activitatea Ate­lierului 35, punct de referinţă al avangardei artistice în deceniul nouă. „Protagoniştii expoziţiei – spune Adrian Guţă – trăiesc şi lucrează în Bucureşti, Oradea, Cluj, Timişoara, Sibiu, Sfîntu Gheorghe, centre majore pe harta artei tinere de acum trei decenii, unii peste hotare, la Amsterdam sau Düsseldorf. Este o expoziţie a unor individualităţi marcante, care poartă cu sine repere ale apartenenţei la ace­eaşi generaţie culturală.“ Trebuie să menţionăm faptul că nu este vorba despre un eveniment retrospectiv, lucrările fiind realizate relativ recent, unele dintre acestea special pentru expoziţia comentată.

 

Chiar dacă gîndurile tind a ni se îndrepta spre acele zone care nu au fost marcate de această dată sau spre artiş­tii absenţi, care se încadrează atît în generaţie, cît şi în nivelul valoric, nu trebuie să uităm că spaţiul modernei galerii Victoria Art Center este totuşi limitat şi că cei prezenţi, cu o excepţie, maximum două, sînt în mod justificat expuşi aici.

Anii ’80 au fost dominaţi în lumea liberă (noncomunistă), la nivel de avangardă, de curente şi subcurente precum Apropriation Art, Culture Jamming, Demoscene, Transhu­manist Art, Neo Pop sau Neo Conceptual Art, şi lista poate continua. Toate acestea erau prezentate în România, la grămadă, ca forme de artă degenerată sau, mai mult, de degenerare a artei. Din 20 de milioane de oameni, 20 de milioane nu auziseră niciodată de termenii mai sus menţionaţi. Iată un alt punct de vedere care exprimă realitatea că România a fost şi este altfel, pentru a-l parafraza pe Lucian Boia. Într-o perioadă în care peste 90% dintre artişti pictau păşuni, sculptau artilerişti, brodau steme de judeţe sau ardeau oale şi ulcele, faptul de a fi cumva aliniat, fie şi cu un pas în urmă, la tendinţele momentului era echivalent cu lupta împotriva morilor de vînt. 
Artişti precum cei din „lista lui Adrian Guţă“ au făcut mult mai mult decît pare la prima vedere: au ales libertatea de expresie, au comunicat poporului român că există şi altceva şi au contribuit la rezistenţa prin cultură. Putem spune că numărul dublu al revistei Arta, dedicat optzecismului, şi cartea curatorului, semnalată anterior, au pregătit terenul pentru Oraşul văzut de generaţia ’80. Un astfel de proiect merită să fie continuat, dar, pînă atunci, expoziţia trebuie vizitată de către toţi cei interesaţi.

 

În încheiere: doar cîteva rînduri despre performance-ul susţinut de Mircea Florian şi intitulatLegătură spiralată. Pe un fundal sonor experimental(ist), au fost preparate o serie de ingrediente alimentare cu care s-au îmbălsămat ori, dacă vreţi, s-au „automurdărit“ două balerine, în cadrul unei coregrafii complexe, coordonate de Mircea Florian, împreună cu cîţiva asistenţi. Desigur, prezentarea de faţă este un decupaj strict descriptiv, operat dintr-o acţiune menită a fi văzută pe viu, nu povestită.

„Anii ’80, cei pe care i-am trăit în Ro­mânia – ne spune Mircea Florian – au fost foarte fertili, cu restriştea comunistă şi presiunile cenzurii de rigoare. Multe evenimente au fost oprite sau împiedicate să se desfăşoare aşa cum trebuie. În acea mare de probleme se năşteau totuşi lucruri interesante. Oraşul anilor ’80 era destul de trist. Pentru mine oraşul, de ieri şi de astăzi, nu este alt­ceva decît o extensie a locuitului de la ţară. Evident că există un antagonism între cele două, dar eu cred că avem de-a face doar cu o transgresare a trăirii analogice, care este vălurită cumva, în sensul lui Blaga, spaţiu ondulat versus spaţiu rectangular. Aşa se explică tensiunea pe care am invocat-o şi am indus-o în performance-ul susţinut la Victoria Art Center.“
 

 

http://www.observatorcultural.ro/Orasul-vazut-de-generatia-80*articleID_28565-articles_details.html