Am ajuns şi noi la expoziţia de artă interactivă de pe Calea Victoriei 12C, unde sunt expuse lucrări ce au participat în 2013 la festivalul Ars Electronica din Austria. USE AT YOUR OWN RISK e o expoziţie mică, dar are acel ceva care stimulează curiozitatea celor care-i calcă pragul. În cele câteva camere cu pereţi albi, am găsit câteva lucruri interesante despre care să vă povestim.

Digital HourGlass (2013) de Oliver Kellow

O clepsidră într-un clopot de sticlă este primul obiect de care dai cu ochii. Dispozitivul este aşezat pe o bucată de granit, din care pornesc două becuri Edison, unul în continuare celuilalt.  Încărcătura se transmite de la unul la altul într-un ritm propriu, iar interacţiunea cu instalaţia se face prin apăsarea unei mici pedale de la baza ei care dă naştere la un fel de mini criză de epilepsie, de parcă timpul ar fi fost dat peste cap.  

A Day In A Life (2013), de Ivan Petkov

O carte mare cu pagini albe, goale îşi deschide filele, una câte una, pe parcursul unei întregi zile. Un curent de apă ce se activează o dată la jumătatea zilei şi încă o dată la apus pune procesul de citire în mişcare. Artistul pare să fie mai degrabă interesat de ceea ce citim printre rânduri, nu de cuvintele propriu-zise care se găsesc în orice carte. Sau ar putea fi tot un studiul al timpului, la fel ca Digital HourGlass.

Suppenbrunzer (2013), de Nina Mengin

O instalaţie ce ridică în discuţie evoluţie ritualului de a sta la masă, respectiv a mânca un snackpe fugă. Suppenbrunzer e formată dintr-o faţă de masă austriacă, lipsa unui scaun, ceva de mâncat – partea asta cred ca să schimbă cu fiecare loc – şi un dispozitiv cu senzori de mişcare care eliberează o picătură de ciocolată atunci când alimentul se află în raza lui. Un moment scurt în ton cu noua cultură a fast-foodului.

File_mon (2013), de Cesar Escudero Andaluz

Prima impresie a fost: „Uite un perete frumos”. Apoi am înţeles exact la ce mă uit. File_monreprezintă o serie de imagini digitale, realizate pe principiul neutilizării unui soft de prelucrare a imaginii. O poză de pe internet este setată drept wallpaper şi pe ea – ca pe o pânză – sunt distribuite foldere şi alte icoane ca să se genereze o imagine nouă.

Huis Clos (2011), de Ioan Ovidiu Cernei, Masa Jazbec și Fabrizio Lamoncha

Elementul surpriză al expoziţiei a fost o casă de lemn parcă făcută pentru cursul de traforaj. Aparent banală, casa îţi răspunde la ciocănit printr-o reproducere nu foarte fidelă a sunetului, dar în orice caz de efect. Titlul a fost inspirat de piesa cu acelaşi  nume a lui Jean-Paul Sartre. Artiştii spun că interacţionezi cu egoul din casă, care dacă nu e bagat în seamă de vizitatori, te alertează că e acolo cu un sunet scurt.

http://vimeo.com/29064771

Acidable (2013), de Veronika Krenn şi Vesela Mihaylova

În camera cu proiecţii video veţi găsi proiectul Acidable, un platan/ storcător de citrice. Dispozitivul are incorporate un senzor de PH, potenţiometre şi o placă Arduino. Ritmul este dat de aciditatea citricelor stoarse. Prin mişcarea de stoarcerea a unei portocale, de exemplu, înălţimea, rapiditatea şi intensitatea muzicii se modifică.

http://vimeo.com/47595413

Pentru proiectele de mai sus şi nu numai, mai aveți timp să trageți o fugă până la Victoria Art Center până pe 29 martie.

http://ideaslab.ro/use-at-your-own-risk/