Manifesto per un Dadaismo Ludico Lirico

Cercetarea inițiată de Albano Morandi poate fi interpretată ca o stare latentă, ce îi influențează permanent activitatea, metoda creativă și opera sa - compusă fie din fragmente individuale, complete intrinsec, fie
instalații sau invazii ale spațiului în diferite mărimi, sau cicluri de imagini aflate în dialog între ele. Ele debutează cu o temă, pentru ca apoi să se multiplice în variații nesfârșite și să izbucnească, conducând către un proces nerezolvat al aparenței, către o revelație indefinită, o recunoaștere nedeclarată.

Starea de latență indică o acțiune care se află în continuu progres; cuvântul - ce provine din verbul latin ”latere” - presupune ceva ce este ascuns privirii, dar care poate deveni vizibil; ceva perturbator, neliniștitor, corupător, rămânând într-o potențială stare de tensiune, o liniște vag tumultoasă. Practica suprarealistă a lui Morandi- văzută ca o sedimentarea continuă, emersiune și provocare oferită de imagini  impresionează, inspiră și încurajează creativitatea privitorului în diferite intensități și fuzionează cu Dadaismul său suspendat, niciodată agresiv dar care ia naștere din relația sa cu publicul. Din acest motiv artistul emite un manifest, în care își declară scopul cu o claritate programatică, pentru ca imediat după să își contrazică intenția, numindu-l ”un dadaism ludico
liric”.

de Ilaria Bignotti