Kodak 1914. O cameră călătoare

Sunt 10 ani de când încerc să retrăiesc experiența fotografierii de acum un veac. O cameră atent așezată în fața unui subiect ales. O imagine de multe ori regizată, de exemplu în cazul fotografiilor de grup. Fotograful știe ce și de ce fotografiază. Modele știu și ele și ne privesc, din fotografii, cu speranța “nemuriri” dobândite prin aceste imagini. O experiență retrăită cu ajutorul unei camere Kodak, model 1914. O camera portabilă, cu burduf, modernă acum un secol. Și care funcționează ireproșabil. Vede totul, fără milă. O cameră călatoare prin “Secolul Kodak”. 

Absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Cluj, Radu Igazsag a devenit o figură proemeninentă a „generaţiei '80", diversificând spectaculos temele şi tehnicile filmului de animaţie din România. A debutat alături de colegii săi de generaţie Zeno Bogdănescu şi Olimpiu Bandalac cu filmul Caligrafie (1982) şi a cucerit recunoaşterea internaţională graţie premiului obţinut în 1985 la prestigiosul festival de la Hiroshima, pentru Fotografii de familie (1983). Următorul său film, Tocirea (1985), traducere în imagini a poemului omonim de Nichita Stănescu, a fost interzis, fiind prezentat publicului abia în 1990. Radu Igazsag a mai realizat, împreună cu Zeno Bogdănescu, un serial de educaţie muzicală, Universul muzicii. În anii '90 a regizat relativ puţine filme, precum Nuca şi zidul, La o barieră şi Boborul (2004), originală adaptare a schiţei lui Caragiale. 

It's been 10 years since I've been trying to relive the photo shooting experience of a century ago. A carefully placed camera in front of a chosen subject. An often-directed picture, for example as in group photos. The photographer knows what and why he is shooting. The models also know and look at us, from the photographs, with the hope of "immortality" acquired through these images. A fresh experience with a 1914 Kodak camera. A portable, modern folded camera from a century ago, that works flawlessly and sees everything, without mercy. A traveling camera traveling through the "Kodak Century".

Graduate of the Faculty of Fine Arts in Cluj, Radu Igazsag became a prominent figure of the "80s" generation, dramatically diversifying the themes and techniques of the animation film in Romania. He started his debut with his colleagues Zeno Bogdănescu and Olimpiu Bandalac with the movie Caligrafie (1982) and won international recognition thanks to the 1985 prize at the prestigious Hiroshima festival for Family Photos (1983). His next film, Tocirea (1985), a translation of the poem by Nichita Stanescu, was forbidden , being presented to the public only in 1990. Radu Igazsag, together with Zeno Bogdanescu, made a musical education series, the Universe of Music. In the 1990s, he directed relatively few films, such as Nuca and the Wall, At a Barricade and Bobor, original adaptation of Caragiale's sketch.